Cistita: Cauze, simptome si tratament

Categorie Sanatate

Infectiile tractului urinar (ITU) sunt de origine bacteriana si pot afecta vezica urinara, rinichii, ureterele sau uretra. In functie de localizarea infectiei in organism, acestea includ cistita, uretrita si pielonefrita.

Ce este cistita?

Cistita este una dintre cele mai comune infectii ale tractului urinar inferior si se manifesta printr-o inflamatie a peretelui vezicii urinare. Cistita este mai frecventa la femeile tinere active sexual, dar poate afecta si seniorii de ambele sexe, dar si copiii.

Tipuri de cistita

In functie de prezenta sau absenta infectiei bacteriene, cistita poate fi bacteriana sau neinfectioasa (patologii renale, genitale, vezicale, diabet), iar in functie de durata si manifestarea sa, aceasta poate fi cistita acuta sau cistita cronica.

In functie de locul in care a fost dobandita, cistita bacteriana poate fi: 

  • infectie urinara dobandita in mod frecvent (cu o incidenta mai mare la femei tinere 20-30 de ani, femei in jurul varstei de 50 de ani, barbati cu varsta de peste 55 de ani);
  • infectie urinara dobandita in spital sau nosocomiale (pot aparea la oamenii care sunt internati in spitale).

Cistita acuta

Infectia joasa necomplicata se limiteaza la vezica urinara si determina o inflamatie superficiala a mucoasei vezicale, aceasta fiind o infectie de scurta durata. 

Cele mai comune simptome prezente sunt polakiuria (nevoia de a urina frecvent) si disuria (durere sau arsuri la urinare). Aceasta afectiune apare mai frecvent la persoane in varsta de 20-30 de ani. Se estimeaza ca pana la 24 de ani una din trei femei va fi avut cel putin un episod diagnosticat.

Cistita cronica

Infectia urinara joasa persistenta, recaderea, recidiva sau reinfectia sunt infectii urinare recurente. Aceste infectii se pot manifesta in urma cronicizarii leziunilor vezicale in cadrul cistitei acute.

Infectia urinara recurenta se manifesta prin prezenta a trei episoade in ultimul an (inclusiv cel initial) sau doua în ultimele sase luni.

Infectia urinara recidivata, persistenta sau recadere se manifesta prin identificarea aceluiasi germen la distanta de una si pana la trei saptamani de la infectia urinara precedenta. Identificarea unei noi tulpini fata de infectia precedenta la 1-2 luni distanta de la aceasta este considerata reinfectie.

Cistita neinfectioasa

Factori care nu sunt de natura infectioasa pot determina inflamatia vezicii urinare:

  • cistita interstitiala - cauza acestei inflamatii cronice a vezicii urinare;
  • cistita provocata de consumul de medicamente;
  • cistita de radiatie sau radiocistita;
  • cistita provocata de corpuri straine;
  • cistita chimica;
  • cistita asociata cu alte boli.

Infectia vezicii urinare in forme complicate se poate raspandi in rinichi si poate deveni o problema de sanatate daca nu sunt urmate tratamente adecvate sau daca cistita apare la copii, barbati, femei gravide, seniori, persoane cu malformatii ale tractului urinar, persoane care sufera de alte boli sau care urmeaza tratamente care conduc la scaderea imunitatii.

Care sunt cauzele si factorii de risc ai cistitei?

Bacteriile care gasesc la nivelul pielii, vaginului si rectului se pot opri la nivelul vezicii urinare multiplicandu-se aici, ceea ce determina inflamatia acesteia si aparitia infectiei. Din cauza infectiei bacteriene apare cistita, care impiedica aparatul urinar sa isi indeplineasca functia. 

Cauze

Infectiile sunt cauzate de cele mai multe ori de Escherichia coli (77-82%, E. coli), dar si de bacteriile Staphylococcus saprofiticus, Proteus Mirabilis. Disuria cronica (dificultati, durere, arsuri la urinare) poate fi cauzata de Ureaplasma urealyticum sau de infectia cu Chlamydia. 

Cistita poate sa apara si in contextul unor tratamente medicale, pe fondul unor alergii la anumite medicamente, datorita utilizarii unor produse de igiena neadecvate sau ca o consecinta a unei igiene precare a zonei vaginale si anale.

Cistita poate aparea pe fondul unor factori neinfectiosi si este datorata unor afectiuni care pot cauza o inflamatie a vezicii urinare, precum cele renale (ex. pietre la rinichi), genitale (prostata marita), vezicale sau diabetul.

Factori de risc

Desi cistita afecteaza mai mult femeile, aceasta infectie urinara joasa poate sa apara si la barbati, dar putem vorbi si despre cistita la copii.

Factori generali de risc

  • folosirea anumitor produse de igiena intima (utilizarea de tampoane vaginale, sapunuri neadecvate sau spray-uri);
  • nerespectarea normelor de igiena corporala la nivelul aparatului urinar si a rectului (igiena locala precara, utilizarea hartiei igienice din spate in fata atunci cand mergem la toaleta);
  • consecinta a folosirii unor medicatii antimicrobiene (medicamente care afecteaza flora intestinala si flora vaginala);
  • contactul sexual neprotejat;
  • varsta – sugari mai mici de un an sau seniorii;
  • probleme ale fluxului urinar (pietre la rinichi, prostata marita);
  • utilizarea unui cateter urinar (tub introdus in uretra pentru a urina);
  • afectiuni si tratamente care au ca efect slabirea sistemului imunitar (diabet sau tratamente chimioterapice).

Factori de risc specifici

Femeile reprezinta un grup cu risc ridicat de contactare a unei infectii urinare joase datorita particularitatilor anatomice, si anume: uretra scurta si distanta mica fata de vagin si orificiul anal.

Femeile tinere prezinta ca factori de risc:

  • activitatea sexuala, partener mai recent de un an, parteneri multipli;
  • contactul sexual neprotejat, intens si violent;
  • contraceptia cu diafragma si spermicide;
  • contraceptia cu prezervative, in special cele acoperite cu Nonoxynol-9;
  • infectii urinare anterioare cu debut in perioada copilariei;
  • mama diagnosticata cu infectie urinara joasa - cistita.

Infectiile bacteriene se pot manifesta la femei dupa un act sexual, dar pot aparea si la fetite sau femei inactive sexual. Datorita particularitatilor anatomice bacteriile pot ajunge in zona vaginala. 

Femeile insarcinate sunt predispuse la infectii de rinichi, dar nu este foarte clar daca sarcina creste riscul de cistita.

Femeile in postmenopauza prezinta aceiasi factori de risc la care se adauga cei legati de categoria de varsta si modificarile hormonale.

Factori de risc pentru femeile de 40-65 de ani:

  • infectie urinara in ultimele 12 luni sau inaintea instalarii menopauzei;
  • incontinenta urinara;
  • expunere recenta la frig de peste 30 de minute la nivelul mainilor, picioarelor, spatelui sau feselor;
  • golirea incompleta a vezicii urinare.

Care sunt simptomele cistitei?

Sindromul cistitic este in general caracterizat prin unul sau mai multe dintre urmatoarele simptome si semne:

  • Senzatie de arsura la urinare;
  • Disurie – dificultate, durere sau arsuri la urinare;
  • Polakiurie – nevoia de a urina frecvent si eliminarea unei cantitati mici de urina;
  • Mictiuni imperioase – nevoia urgenta de a urina;
  • Durerea suprapubiana;
  • Sentiment de presiune in abdomenul inferior;
  • Urina tulbure, de culoare inchisa sau urat mirositoare;
  • Hematurie - Sange in urina;
  • Piurie - prezenta puroiului in urina;
  • Greata si varsaturi;
  • Stari subfebrile sau febra, in cazul cistitei cangrenoase.

Aceste simptome pot fi insotite de durere la urinare, dureri lombare, durere in timpul actului sexual si instalarea unei stari generale proaste a organismului.

Sindromul cistic la copii este caracterizat prin unul sau mai multe dintre urmatoarele simptome si semne:

  • Durere de burta;
  • Nevoia de a urina frecvent;
  • Mictiuni imperioase;
  • Febra mare – peste 38C;
  • Stari de slabiciune sau nervozitate;
  • Apetit redus si varsaturi.

Metode de tratament pentru cistita

Tratament medicamentos

Tratamentul medicamentos este decis de medicul specialist in functie de tipul de cistita. Ca urmare a diagnosticului poate fi necesara administrarea de medicamente pentru cistita cu scopul ameliorarii durerii:

  • Analgezice antipiretice (paracetamol) sau antiinflamatoare nesteroidiene (ex. ibuprofen);
  • Antibiotice in functie de bacteriile depistate in urma examinarii sumarului de urina;
  • Alte remedii (produse naturiste).

In cazuri usoare cu o durata de 1-2 zile masurile care pot ajuta terapeutic sunt:

  • Hidratarea cu apa in abundenta;
  • Golirea frecventa a vezicii urinare;
  • Evitarea activitatii sexuale;
  • Mentinerea caldurii in zona abdomenului inferior (o sticla cu apa calda tinuta pe burta poate calma durerea);
  • Spalarea usoara organelor genitale cu sapunuri neiritante speciale pentru igiena intima (PH neutru) si asigurarea unei igiene corecte la toaleta;
  • Tratament cu paracetamol sau ibuprofen si un produs de alcalinizare a urinei.

Medicamentele pentru cistita sunt folosite conform indicatiilor unui specialist si in dozele recomandate. Acestea pot produce efecte adverse si pot afecta organismul, ele fiind contraindicate unor persoane cu alergii, afectiuni gastrice, hepatice.

In cazul in care cistita ne afecteaza organismul mai mult de trei zile, este necesara urmarea unui tratament cu antibiotice conform unei prescriptii medicale. Tratamentul cu medicamente antibiotice pentru cistita trebuie urmat pe durata prescrisa de medic, in medie 3-5 zile. In cazul aparitiei unor complicatii durata tratamentului poate fi mai lunga.

Antibioticele pentru cistita includ: Trimetoprim, Fluorochinolone, Nitrofurantoina, Cefalosporine, Penicilina.

Daca tratamentul nu este administrat pe durata stabilita, infectia poate sa reapara. Cand nu se urmareste schema de tratament pot sa apara bacterii rezistente la antibiotice. In acest caz antibioticele sunt mai putin eficiente si infectia mai greu de tratat.

Tratamentul cu antibiotice poate interactiona cu alte medicamente pe care le utilizati, de aceea trebuie sa il informati pe medic cu privire la acestea. Unele antibiotice folosite slabesc eficienta unor contraceptive. Antibioticele pot reduce eficienta warfarinei, un anticoagulant care scade riscul de accident cardiac si cerebral la persoanele cu acest risc.

Trebuie sa informati medicul daca sunteti insarcinata sau daca doriti o sarcina. Unele medicamente sunt periculoase pentru fat.

Tratament pe baza de suplimente naturale

Reechilibrarea biosistemului pare a fi din ce în ce mai mult acceptata ca alternativa terapeutica si preventiva in medicina. In cazul cistitei pot constitui un remediu:

  • Sucul de afine/merisor (Vaccinium myrtillus)

Persoanelor cu cistita recurenta li se vor recomanda sucul de afine / merisor administrat in cantitate de 250 ml de trei ori pe zi timp de un an, sau tablete de afine / merisor (ex. Uro-Care Cranactin, Urinal). In acest mod reduc numarul de episoade de infectii urinare joase necomplicate si consumului de antibiotice.

La femeile în postmenopauza, sucul de afine/merisor este consumat in cantitate de 300 ml zilnic, timp de 6 luni, ar putea reduce cu 50% bacteriuria si piuria. Aceasta alternativa este lipsita de riscuri dar trebuie sa fim atenti la concentratia crescuta de zahar a sucului.

Administrarea orala de Lactobacillus (se gaseste si in iaurturi) ar putea asigura colonizarea cu aceasta bacterie a florei vaginale, cu efecte preventive in cistite asigurand un risc scazut de recurenta a infectiilor urinare la femeile de varsta fertila. De asemenea, exista si capsule vaginale cu Lactobacillus (ex. Gynophilus) pentru a regenera si mentine flora vaginala.

Diagnosticul cistitei

Diagnosticul de infectie urinara joasa necomplicata se poate stabili in urma unui consult medical la o persoana fara alte afectiuni genitale, care prezinta simptome specifice cistitei de urinare: frecventa si dificultate in a urina, senzatie de urina fierbinte insotite sau nu de stari de oboseala, iritabilitate, indispozitie, simptome aparute in ultimele 72 ore.

In prezenta a cel putin unui simptom din sindromul cistitic, probabilitatea unei infectii urinare este de aproximativ 50%, iar combinatii specifice de simptome cresc la peste 90% probabilitatea diagnosticului.

In cazul unei afectiuni urinare joase complicate pot fi necesare analiza urinei – sumar de urina si urocultura si ecografia abdominala.

Aparitia unei infectii urinare la adolescent poate fi un indiciu de debut al vietii sexuale. Dupa caz, se investigheaza eventualele boli cu transmitere sexuale asociate.

Complicatiile cistitei

  • Infectii ale rinichilor - pielonefrita 

Infectiile netratate corect pot afecta rinichii, cei mai predispusi la complicatii sunt copiii si seniorii, deoarece simptomele acestora sunt adesea trecute cu vederea sau confundate cu alte afectiuni. Pielonefrita se manifesta cu episoade de febra mare, frecvent cu frisoane si transpiratii, durere lombara joasa sau sub coaste, de-o parte si de alta a abdomenului, greata si varsaturi.

  • Sange in urina – hematurie 

Urina persoanelor diagnosticate cu cistita poate contine celule sanguine. Daca sunt prezente si dupa terapie este necesara interventia specialistilor. Hidratarea este prima masura de tratament in acest caz. Sangerarea severa este tratata pe cale medicamentoasa sau prin transfuzie de sange.

Cistita in timpul sarcinii

Pe durata unei sarcini uterul femeii creste, iar fluxul de urina la nivelul uretrelor fiind diminuat, in timp ce tonusul vezicii urinare se reduce, facand dificila golirea vezicii urinare. Modificarile din timpul sarcinii favorizeaza aparitia bacteriilor la nivelul tractului urinar.

Nu este foarte clar daca sarcina poate creste riscul de cistita, dar examenul de urina si urocultura se efectueaza de rutina in sarcina.

Desi se poate manifesta fara simptome clare (bacteriurie asimptomatica), o cistita nedescoperita si netratata la timp pe durata sarcinii poate conduce la instalarea complicatiilor si dezvoltarea pielonefritei.

Cand ar trebui sa apelam la doctor?

In cazuri usoare, cistita poate sa treaca in 1-2 zile. Este imperios necesar sa apelam la doctor daca:

  • Nu suntem siguri ca avem cistita;
  • Nu constatam o ameliorare a simptomelor in maxim 3 zile de la aparitie;
  • Cand facem frecvent cistita;
  • Cand se cumuleaza mai multe simptome severe precum febra, durere si sange in urina;
  • In cazul in care sunteti insarcinata si aveti simptome de cistita;
  • In cazul in care sunteti barbat si aveti simptome de cistita;
  • In cazul in care copilul prezinta simptome de cistita.

Diagnosticul poate fi dat de doctor in urma consultului medical si a testelor de urina care confirma existenta bacteriilor care cauzeaza cistita.

Sfaturi pentru prevenirea cistitei

Specialistii ne recomanda cateva reguli de comportament si stil de viata care ne pot ajuta sa prevenim infectiile urinare:

  • Asigurarea pastrarii unei igiene corecte a aparatului urinar si a zonei rectale.
  • Utilizarea de produse de igiena intima adecvate (ex. Intimohelp).
  • Evitarea utilizarii de spray-uri deodorante sau a altor produse de igiena iritante in zona genitala.
  • Evitarea expunerii la frig.
  • Folosirea dusului zilnic si cu masura a imbaierii, pentru a evita expunerea indelungata a organelor genitale la produse chimicale utilizate pentru igiena altor parti ale corpului.
  • Golirea vezicii urinare la timp si ori de cate cate ori avem nevoie.
  • Asigurarea unei alimentatii echilibrate si a unei hidratari adecvate pentru curatarea tractului urinar de bacterii.
  • Golirea vezicii urinare cat mai repede posibil dupa activitatea sexuala.
  • Evitarea utilizarii diafragmei si a spermicidelor ca metode de contraceptie.
  • Educatia copiilor de mici sa isi spele organele genitale in mod corect, din fata in spate, sa isi goleasca vezica regulat, sa intretina o igiena adecvata.

Concluzie

In cazul in care nu avem cistita este important sa urmarim sfaturile de igiena, comportament si stil de viata indicate de specialisti. Desi, asa cum am vazut, cistita afecteza mai mult femeile, aceasta infectie poate sa apara la barbati, cat si la copii. Este important sa fim atenti la simptomele pe care le pot manifesta cei mici si cei mari din familie.

In cazul in care ne confruntam cu aceasta afectiune este bine sa o tratam din timp pentru a nu o lasa sa degenereze in forme acute sau cronice. Trebuie sa ne adresam unui medic inainte de administrarea oricarui tip de tratament pentru a folosi formula de tratament adecvata starii noastre de sanatate.

Surse:

  • Scholes D, Hooton TM, Roberts Pl, Stapleton AE, Gupta K, Stamm WE, 200, 2000, „Risk factors for recurrent urinary tract infection in young women”, in The Journal of Infectious diseases, Oct;182(4):1177-82. Epub, disponibil la adresa: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/10979915, accesat la data de 27.04.2020.
  • Cystitis, disponibil la adresa: https://www.nhs.uk/conditions/cystitis/, accesat la data de 27.04.2020.
  • Infectia urinara joasa necomplicata la femeie. Ghid de practica pentru medicii de familie (Ghid agreat de Societatea Nationala de Medicina Familiei), 2005, Bucuresti: Infomedica.
  • Oxford Textbook of Primary Care, 2004, Oxford:Oxford University Press.
  • What is cystitis? In WebMD, disponibil la adresa:https://www.webmd.com/urinary-incontinence-oab/what-is-cystitis, accesat la data de 27.04.2020.