Diferenta dintre anxietate si depresie [rolul psihologului]

Categorie Sanatate

Daca ar fi sa intrebam care sunt cele mai cunoscute probleme psihice, cei mai multi oameni ar mentiona cu siguranta depresia si anxietatea. Ingrijorarea excesiva, tristetea, scaderea randamentului profesional si retragerea sociala ne duc automat la presupunerea ca persoana care manifesta aceste simptome ar putea avea una dintre aceste tulburari.

Care este diferenta dintre anxietate si depresie?

Putini oameni stiu sa faca diferenta dintre anxietate si depresie. Cele doua tulburari, desi distincte, au foarte multe simptome comune si se suprapun adesea, anxietatea ducand frecvent catre depresie. Spre exemplu, dificultatile de concentrare, nervozitatea, oboseala sunt simptome comune celor doua afectiuni psihice.

O deosebire  importanta este aceea ca, in timp ce depresia are o identitate clara, anxietatea poate imbraca mai multe forme si vorbim, de fapt, despre tulburari anxioase, care includ anxietatea generalizata, fobii specifice, stres-ul posttraumatic si atacul de panica. Foarte simplist spus, o persoana depresiva este orientata mai mult catre trecut, fiind macinata de remuscari si regrete in legatura cu ce s-a intamplat deja, fiind reprezentative sentimentele de vina, neajutorare, devalorizare, renuntare, blamare, insotite de tulburari de somn si scadere in greutate.

In schimb, o persoana anxioasa este orientata spre prezent si mai ales spre viitor, fiind marcata de teama de incertitudine, de ce ar putea sa se intample. Caracteristice pentru anxiosi sunt sentimentele de neliniste, iritabilitate, agitatie, asociate adesea cu simptome somatice: dureri de cap, cresterea ritmului cardiac, tensiune musculara, ameteala, transpiratie excesiva.

Cine pune diagnosticul de anxietate sau depresie?

Majoritatea oamenilor au, de-a lungul vietii, perioade in care sunt macinati de aceste stari, insa unii reusesc sa le depaseasca, fie cu resursele proprii interioare, fie cu ajutorul celor din jur. Intre starea de anxietate sau de depresie si tulburarea in sine este insa o cale lunga, si diagnosticarea presupune indeplinirea unor criterii clare. Astfel, numai un medic psihiatru poate stabili care este diagnosticul principal dar si ce alte tulburari asociate mai sunt prezente, recomandand tratamentul potrivit fiecarei persoane. Nu de putine ori sunt necesare investigatii paraclinice suplimentare si o evaluare neurologica pentru a face un diagnostic diferential corect.

Ce rol are psihologul clinician in diagnosticul acestor tulburari?

Cu ajutorul unor scale si chestionare specifice, psihologul clinician poate stabili atat tipul, cat mai ales intensitatea simptomatologiei clinice (usoara, moderata, severa), aceste informatii fiind utile medicului psihiatru in stabilirea planului de diagnostic si tratament. In plus, evaluari cognitive specifice (de ex.: atentie, memorie) pot da indicii pretioase in diagnosticul diferential.

Autor: MONICA BOLOCAN

Psiholog clinician specialist

Clinica Neuroaxis – www.neuroaxis.ro